Mai sunt două zile până când vom putea vota viitorul președinte al României. Prima dată am votat la 18 ani. Era vorba despre referendum, pentru demiterea președintelui de atunci, Traian Băsescu. După ce am aplicat ștampila în cabină, am mers așa, țanțoșă până acasă, cu sentimentul că „votul meu contează”. După numărătoare, am fost dezamagită, însă, m-am gândit că a fost doar un calcul matematic, că mai mulți români au avut o opinie diferită și l-au dorit pe Băsescu președinte în continuare.
La vremea respectivă, opiniile mele politice erau mult influențate de teorie, de doctrină și de emisiunile TV. Ulterior, activitatea jurnalistică, implicit cea de pe teren, de la secțiile de votare, mi-au oferit oportunitatea să văd, că uneori, procesul electoral nu este doar un calcul matematic, ci procedura poate fi viciată, încălcată chiar și penal. Cu toate acestea, nu a existat ciclu electoral în care să nu votez. Și, da, voi vota la alegerile prezidențiale și cele parlamentare de anul acesta. La alegerile prezidențiale încă nu știu pe cine. Nu m-a impresionat nimeni, însă, este adevărat că nu mai caut discursuri impecabile, apariții de „senzație”. Deși le-am studiat programele electorale, nimeni nu a venit cu o ofertă care să prezinte o perspectivă reală, cel puțin pentru mine. Cu toate acestea, voi vota. Voi face un calcul matematic și cine va ieși pe „+” la avantaje, acela va primi ștampila din partea mea.
Mi-a rămas în minte fraza lui Nicolae CIUCĂ(n.r. nu este un text în care să vă spun subtil să-l alegeți pe Ciucă), însă, cred că ar trebui să ne raportăm la aceasta, duminică, 24 noiembrie a.c. „Niciunul de aici, nimeni nu poate să spună că este candidatul ideal. Nu-l căutaţi, oameni buni, că nu-l veţi găsi”. Faceți un bilanț,o socoteală simplă și vedeți cine are mai multe „bile albe” dintre candidați, dar(…)măcar votați. Pentru că atunci când prezența la vot este mai mare este mai greu ca procedura să fie „viciată”, ca să nu spun „furată”.
Votul, în opinia mea, nu este despre apărarea propriilor covingeri, care pot fi false, ci despre dorința de a „vedea” lumea cât de clar poți. Prin urmare, înainte de a spune „nu știu cu cine să votez”, „toți sunt la fel”, nu uitați că ordinea s-a născut din haos.
