Zilele acestea mi-am amintit momentul de dinainte ca România să adere la Uniunea Europeană. Același „gri” la început de decembrie, discuții bazate pe stereotipuri, ură , multă dezinformare. „Ce ne aduce, domnule UE asta? ”, „O fi bine, o fi rău, să fim și noi în ton cu lumea”, țin minte și acum replicile unor oameni prea tineri care să iasă la pensie, prea bătrâni ca să fie acuzați de „naivitate”. Eram la liceu și part-time scriam la „gazetă”. Mi se părea că orașul natal, Călărași, e prea gri și prea sărac, iar Capitala, pe care o vizitam frecvent, e prea murdară și colorată.
Azi, când avem 17 ani de „aderare la UE” și suntem cu „un picior” în Schengen definitiv, percepția oamenilor despre ce înseamnă cu adevărat politică, orientare europeană, occidentală, nu s-a schimbat prea mult. Pe votanții simpli nu îi interesează să le spui în termeni bombastici de ce bine/rău să fii în UE, în NATO, ce e extremism sau partid de dreapta/de stânga, întrucât se va uita la primul „peisaj” pe care îl vede și îți va descrie fiecare detaliu: „copiii au plecat din țară, pensia nu îmi ajunge până la sfârșitul lunii, nepoții nu învată, trăiesc în ecrane și se droghează. Poate voi/ copiii voștri să prindeți vremuri mai bune”, sunt fraze pe care le aud, pe care le auziți, chiar dacă avem Tiktok, Instagram, unghii cu gel, gene 3D, botox, mușchi, euro, Revolut și oficial „ne MERGE bine”. Zilele acestea, când, teoretic, e haos politic întrucât nici nu știm când se vor derula alegerile prezidențiale, este o lecție despre rezistență, dezumanizare și renaștere. Rezistăm pentru că ni s-a inoculat de peste trei decenii că „suntem în pericol”, ne dezumanizăm când ne împărțim în „buni” și „răi” din cauza opțiunilor, dar renaștem de fiecare dată când renunțăm la ură și dorința de distrugere.
Ce ne mai unește în 2024? Tinerii nu mai trec munții, nu mai visează la marea/mica Unire, însă, undeva în adâncul fiecăruia este valoarea libertății, a responsabilității și a respectului reciproc.
P.S. Am votat în orașul meu natal, Călărași, la câțiva metri de blocul în care locuiesc. Orașul seamănă izbitor cu Silistra(BULGARIA) comunistă.
